Un îngeraş

     Am pierdut un îngeraş, poate era un înger rau … dar era un înger făcător de minuni şi un doctor fără arginţi … şi îngeri au nevoie de ajutor cîteodată.

     Am avut timp de mai multe zile următorul citat în faţă:
“Never take someone for granted. Hold every person close to your heart because you might wake up one day and realize that you’ve lost a diamond while you were too busy collecting stones … “
     Cu citatul în faţă şi am rănit o persoana dragă, este în firea umană să rănim în special persoanele dragi? Da. Trebuie să învăţăm că ori cât de bun îţi este un prieten oricum te va răni uneori … iar noi trebuie să-i iertăm pentru asta, şi nu e de ajuns să fii iertat de alţi, cîteodată trebuie să ştim să ne iertăm pe noi înşine.
    E nebun momentul în care un prieten e supărat … e nedrept să fie supărat pe tine … e o adevărată artă să te ierte şi o adevărată prietenie să se întîmple toate astea. Prietenia nu constă numai în a şti ca ai un ajutor în plus şi un necaz în minus. Un prieten adevărat ştie ce se întîmplă cu tine fără sa scoţi o vorba … acel prieten l-am rănit. Acel prieten mă rog să nu-l fi pierdut … şi tot acel prieten m-a iertat, m-a ascultat şi m-a înţeles. E un prieten adevărat pe care îl protejăm, şi-l respectăm. Prietenia fiind o adevărată iubire fără aripi.
     Şi chiar dacă fiind supărat ai spus vorbe fară tine şi ai negat cel mai pur sentiment, el face în continuare parte din tine ... ştiu că nu e doar un cuvânt al unui om bătrân. Tind să cred că de o ţigară se alege mai mult decât un simplu scrum ...

Omul din spate

Cine e acela care vede frumusutea dincolo de o dimineata inedita, care te va iubi chiar si atunci cand nu esti aranjata. Omul care nu vede cu aceasi ochii, nu simte la fel si nu gandeste minutul urmator. E acel om care vrea sa fie langa tine in fiecare dimineata, care vrea sa adoarma strangand in brate cu fiinta-i draga, ce nu il aprecieaza la adevarat lui valoare. Sufletul plange, desi mintea spune nu. Doi oameni se pot uita la acelas lucru fiecare vazand altceva. La fel cum doua poze facute in natura, aceluias dulce copac nu pot fi la fel … tu cum ma vezi pe mine? Ma vezi diferita, ma vezi indiferenta, ma vezi cum nu sunt … ma vezi cum mintea mea vrea sa ma vezi? Nu te las sa ma vezi pentru ca nici tu nu ma lasi sa vad adancul sufletului tau … stiu ca ceva imi ascunzi, ceva lipseste … nu e bine. Eu am fost, sunt si voi fi mereu langa tine, dincolo de realitate, eu te vad diferit chiar daca tu esti cel din spate. Si inca nu stii ce simt … poate nu esti pregatit sau poate nu vreau eu sa stiu ca tu stii ceea ce simt eu. Iubeste-ma asa cum ma cunosti acum, daca te apropii mai mult sar putea sa nu-ti placa … lasa acel mister in sufletul tau, lasa destinul sa-si scrie stelele … lasa-ma macar in vis sa fii al meu. E minunat cand te trezesti si esti langa mine, e minunat cum adorm mereu cu gandul la tine, e minunat atunci cand plang tu ma tii in brate … e minunat cum ma intelegi fara sa stiu sa rostesc nici un cuvant. E minunata viata in preajma ta … dar gata. Izbindu-ma de un crud zid numit realitate … inteleg ca chiar daca tu existi langa mine si respiram acelas aer nu ne vom vedea cu aceasi ochii. Sa stii ca te-am visat cu multi ani inainte … aveai mai mult curaj atunci … iubeai clipa cum o iubesti si acum … aveai curajul nebuniei. Totul a inceput fara stirea noastra si se va termina mult prea devreme … cu cuvinte inlacrimate … asteptand ca unul din noi sa rosteasca cele doua cuvinte.

Prefata unei lumi perfecte ... plina de defecte

     De ce din departare totul pare roz, iar cand te apropii sa ascultzi itzi doresti sa fi ramas copil, sa nu poti sa intzelegi. Esti martorul vietzii tale si nu poti face nimic. Inbatrinind incet ... ai uitat sa exclami „opreste clipa” si acum ca e prea tarziu doresti so iei de la inceput, dar de ce sa dai timpul inapoi ... retraind momentul sa faci aceleasi greseli. Sa crezi ca e bine si sa-ti faca mai mult rau. Sa deosebesti adevarul de minciuna atunci cand e prea tarziu. Am invatzat ca indiferent cat de bine te-ai pregati oricum vei gresi, un lucru cu o infinitate de intzelesuri ... o dualitate aproape identica ... Si suntem facutzi sa invatzam din greseli !!! si nici nu le bagam in seama atunci ... cand suportam consecintzele realizam ... de ce-a fost si ar fi putut sa fie, ceea ce am ratat. Si viatza merge mai departe cu bune si cu rele, fiind fericitzi in agonia lucrurilor ... o lume de suprafatza multumita cu un statut nedemn.

Gînduri de început

Nu am creat acest blog într-o zi tristă de iarna şi nici să-mi laud zilele caniculare de vară ... mă gândesc acum la poeziile lui Bacovia ... cat adevăr. Am creat acest blog cu speranţa de-a regăsi fericirea ... poate de-a mă regăsi pe mine, de-a înlocui un zâmbet fals cu unul sincer. Nu cer sfaturi şi nici sprijin vreau doar a împărtăşi nişte gînduri melancolice. Sa ofer fără a primi nimic răsplată ... cu dorinţă de-a ajuta cu nişte vorbe un vizitator rătăcit într-un univers prea mare pentru înţelegerea umană ... internetul ... virusul secolului trecut.