Hoinar prin viata

De multa vreme sunt pe un drum, ratacita de restu, si fara nici o grija, poate cu regrete ma indrept mai departe sperand sa gasesc drumul cel mai bun, sa dau timpului timp e tot ce mai pot face acum. Nici nu mai stiu la ce foloseste cel mai de pret “vis”, cand totul in jurul meu e atat de sters … nu caut motive sa zambesc, si daca ma gandesc mai bine nici eu nu stiu ce caut. Am lasat in urma un vis, un ideal si acum las si trecutul ... las destinul sa-mi scrie viata. Totul e cu un scop in viata, si cine sunt eu sa ma opun, sa schimb regulile jocului, cu ce drept sa schimb cursul istoriei … daca ar depinde de mine n-as mai fi aici. As fi poate intr-un loc mai bun, sau poate tot aici. De ce sa judecam atat cand totul e atat de simplu … as spune “asta e” si-as merge mai departe. Caci noi doar alegem jocul si durata. Sa ne regasim in ceea ce noi am ales … sa traim doar cu ceea ce conteaza. Noi am ales sa ne abatem de la drum sa incercam si altceva … si chiar daca am ocolit … sper ca ne vom indrepta cu pasi mai mici tot spre acel loc … cu totii sfarsim la fel, cu totii ne indreptam spre idealul nostru si mai devreme sau mai tarziu vom reusi, ne vom aduce aminte de sacrificiile si drumurile abrupte pe care am mers, realizand ca si asta face parte din noi. Un drum fara cale de intoarcere si cu o singura iesire.