Apar momente magice in care prezenta ei/lui electrizeaza atmosfera, ne face sa simtim totul plin de lumina. Ni se pare ca recunoastem la ea/el, parca de undeva din trecut anumite trasaturi, ale fetei in special, anumite gesturi care par banale dar pentru noi au o semnificatie importanta, traim totul mai intens, avem multe momente de sclipire, de reamintire, de deja-vu. Traim momente in care fascinatia fiind atat de intensa, mintea ni se blocheaza, nu mai putem spune nimic, ne trezim ca plutim intr-un spatiu al Iubirii nevazut de ceilalti. Ne regasim in ea/el, avem senzatia ca exista o legatura nevazuta, intima si profunda intre noi, simtim persoana in inima intr-un mod independent de vointa noastra, atat de profund incat stim ca nu noi am facut ceva sa simtim asta...
Putem simti curenti reci si plini de prospetime alteori de caldura intensa in inima, chiar putem detecta un centru focar, daca aprofundam aceste trairi deosebite putem ajunge incet, incet, la miezul profund al inimii si fiintei noastre interioare. Trairea in acest miez al fiintei noastre ne poate face sa avem trairi mistice cu totul deosebite, sa descoperim sufletul pereche undeva in interior nu in exterior, putem percepe chiar unitatea cu Cel care ne-a creat, putem descoperi sensul adevarat al Iubirii.
Depinde de noi daca ne multumim si ne complacem intr-o relatie "stabila", limitatoare, care ne ofera siguranta dar nu si o revelare uluitoare a Iubirii, daca preferam sa alegem ca scop al vietii noastre sa ne intemeiem o familie, sa crestem copii sau sa cautam necunoscutul care ne cheama prin vise, prin sperantele inimii. Vom asculta oare chemarea inimii sau vom abandona cautarea in schimbul unei "realizari" sociale?
Daca alegem cu curaj Calea Iubirii, chiar daca uneori poate parea spinoasa, vom ajunge la un moment dat sa ne realizam viata, numai in acel moment familia, caminul, pot deveni Altarul Sacru.
vineri, 24 octombrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu