miercuri, 2 decembrie 2009
coffe time ... My dreamy friend
And let's drink a cup of coffee ... am uitat cum e sa fii ... e atat de'a dracu totu, ne ocupam de circ ci mici si-am uitat de noi. E realitatea ! Am uitat de'o bucata buna de vreme cum e sa te plimbi, cum e sa zambesti natural, am uitat de pasiunea mea, ohh parca ieri eram mai mereu cu aparatul foto in mana. Am fost atat de ocupata, si-as putea sa-ti demonstrez cum timpul meu e atat de pretios, ti-as tine un adevarat discurs daca ai indrazni macar sa incerci sa ma contrazici. Ce? Eu? N-am dreptate. Veziti de treba ta copile. Am uitat sa scriu!!! .... Adevarul e, daca stau sa ma gandesc nu pot sa-ti zic exact cu ce am fost ocupata, adevarul doare, m-am indrogostit de perina mea, si ca orice relatie la inceput ii dedic 100% din timpul meu liber. Sa fim seriosi ... M-am plimbat azi, m-am plimbat, ba chiar mi-am luat si o geanta, a doua din saptamana asta, ce vrei daca imi place, atata merit si eu, in plus acesta este cadoul meu pentru Mos Nicolae de la mine. De o luna vreau geanta neagra casual, dar n-am reusit sa-mi cumpar decat una argintie si una maro. Iar acum e prea de tot sa imi iau a 3' geanta din luna, neagra, dar le ador chiar daca nu's negre. nu totul poate fi perfect ca-n viata. Da, m-am plimbat, a fost atat de bine, nu tu rosu la semafor, nu tu injuraturi si depasiri pe linie continua. Sunt fascinata, azi de 1 Decembrie 2009, marti, m-am plimba. M-am indrogostit de mine. Am redescoperit ca-mi place sa fac poze, ca ador frigul, asta pentru ca niciodata nu ma imbrac prea gros, am redescoperit cine sunt. Si desi nu stiu unde am stat ascunsa atata vreme, m-am hotarat sa ies sa traiesc, din pacate unele lucruri nu mai pot fi recuperate, acum pot fi doar regretate si du-se mai departe. La fel cum unele lucruri care nu sunt regretate as vrea sa fie oprite. Am lasat timpul sa treaca ... nu m-am oprit la stop cand trebuia, iar acum platesc, sau in cel mai bun caz plateste asigurarea, dar cu oameni nu e ca si-un accident de masina, e parca mai dificil. Ai' cineva sus acolo rade bine de mine, de noi. Suntem niste p@@@@@ viata e atat de simpla. Ce sa facem .... Nu poti avea geanta perfecta, desi modelul e frumos, nu e culoarea dorita, la fel si cu voi, nu putem avea omul perfect ceva lipseste, iar acum vi-am zis e prea de'a dracu sa mai facem ceva. Viata e ca o geanta, o masina, ca si-un aparat semiperformant foto ... ma duc la somn. Maine sunt la lucru ...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
De cand n-am mai scis nici eu... m-am gandit sa fac asta intr-o vreme. Apoi insa, mi-am dat seama cat de mici sunt cuvintele. Da... credeam in ele, credeam ca sunt valori in timp si ca pastreaza in ele clipe. Dar, oare e nevoie de cuvinte? Poate le privesc mai rece tocmai pentru ca a trebuit sa le traduc mult. Ce ne schimabam... de ce? De ce nu ma mai impresioneaza ce ma fascina inainte? As vrea sa cred din nou si sa imi fac timp sa visez... Ne plimbam si am vrea ca plimbarea sa nu se mai termine. "Nimeni nu e al nimanui" cum spune un cantec portughez, nici macar cand atunci cand e o iubire reciproca... Where is my dreaamy self?
Trimiteți un comentariu