o lume nebuna nebuna

As da orice sa fiu cu vreo 100 de ani in urma, cand unu cu unu faceau mereu doi, cand era respect si nu doar ne bateam cu caramida in piept, cand stiai ca pe cel de langa tine te poti baza. Oamenii aveau omenie. As vrea sa stiu ce e cu mine? De ce au disparut culorile? E totul alb sau negru. Poate ne-am maturizat si odata cu parul carunt ne-am pierdut visele. Ne-am pierdut intr-un loc de munca, in agitatia orasului. Pacat caci asa se pierd valori, valori ce acum 100 de ani le aveam, iar acum...erau reprezentate de oamenii de seama ai tarii, cu care astazi putem sa ne mandrim. Si totusi unde sunt? Ce e cu mine? Nu vreau sa ma pierd...