Omul din spate

Cine e acela care vede frumusutea dincolo de o dimineata inedita, care te va iubi chiar si atunci cand nu esti aranjata. Omul care nu vede cu aceasi ochii, nu simte la fel si nu gandeste minutul urmator. E acel om care vrea sa fie langa tine in fiecare dimineata, care vrea sa adoarma strangand in brate cu fiinta-i draga, ce nu il aprecieaza la adevarat lui valoare. Sufletul plange, desi mintea spune nu. Doi oameni se pot uita la acelas lucru fiecare vazand altceva. La fel cum doua poze facute in natura, aceluias dulce copac nu pot fi la fel … tu cum ma vezi pe mine? Ma vezi diferita, ma vezi indiferenta, ma vezi cum nu sunt … ma vezi cum mintea mea vrea sa ma vezi? Nu te las sa ma vezi pentru ca nici tu nu ma lasi sa vad adancul sufletului tau … stiu ca ceva imi ascunzi, ceva lipseste … nu e bine. Eu am fost, sunt si voi fi mereu langa tine, dincolo de realitate, eu te vad diferit chiar daca tu esti cel din spate. Si inca nu stii ce simt … poate nu esti pregatit sau poate nu vreau eu sa stiu ca tu stii ceea ce simt eu. Iubeste-ma asa cum ma cunosti acum, daca te apropii mai mult sar putea sa nu-ti placa … lasa acel mister in sufletul tau, lasa destinul sa-si scrie stelele … lasa-ma macar in vis sa fii al meu. E minunat cand te trezesti si esti langa mine, e minunat cum adorm mereu cu gandul la tine, e minunat atunci cand plang tu ma tii in brate … e minunat cum ma intelegi fara sa stiu sa rostesc nici un cuvant. E minunata viata in preajma ta … dar gata. Izbindu-ma de un crud zid numit realitate … inteleg ca chiar daca tu existi langa mine si respiram acelas aer nu ne vom vedea cu aceasi ochii. Sa stii ca te-am visat cu multi ani inainte … aveai mai mult curaj atunci … iubeai clipa cum o iubesti si acum … aveai curajul nebuniei. Totul a inceput fara stirea noastra si se va termina mult prea devreme … cu cuvinte inlacrimate … asteptand ca unul din noi sa rosteasca cele doua cuvinte.